Anul 2020 a adus cu sine multe schimbări, atât în societate, cât și în școala noastră. Printre altele, un lucru demn de notat ar fi faptul că este primul an în care avem o generație de liceeni, absolvenți ai Școlii Gimnaziale Libere Waldorf. Aceștia au ajuns la licee teoretice bune și foarte bune, licee de artă sau licee bilingve.

Am realizat o întâlnire cu ei pentru a îi lăsa să împărtășească impresii despre școala noastră, despre Evaluarea Națională, dar și despre noua viață de liceu, impresii care i-ar putea ajuta și pe viitorii absolvenți să aibă o viziune mai clară sau măcar mai împăcată, a viitorului.

dl. Răzvan: Un lucru la care mi-aș fi dorit să fiu mai atent înainte de Evaluarea Națională ar fi…?

Tudor: N-aș schimba nimic. Deja știu tot ce am nevoie la examen. Aș sta să mă relaxez mult mai mult și să mă bucur de școală în loc să-mi pierd timpul învățând.

Maria: Cred că aș fi mai atentă la mine. Aș continua probabil să învăț, dar pentru că nu am fost atentă la ce îmi place, dacă mă simt bine, sunt ok, după examen toate au răbufnit și a fost un mare, mare dezastru, o amețeală și confuzie.

Milan: Pot să dau un răspuns satiric. Mi-aș concentra toate eforturile pentru vindecarea testozei, acea chestie prin care oamenii, în mod misterios, uită tot ce știau, chiar înaintea testului.

Luca: Eu m-am concentrat foarte mult când am învățat, am făcut, nu multe, ci o tonă de simulări și pe lângă faptul că eram epuizat, nu am lucrat pe o altă parte foarte importantă a examenului, și anume emoțiile. Aș fi vrut să îmi zică cineva înainte “Nu te îngrijora atât, e ok“. Așa, eu am avut multe emoții când am intrat acolo. E bine să înveți, dar să te și pregătești emoțional.

Miruna: E mai specific decât ce a fost spus până acum, referitor la cum scriu, cât de frumos sau ordonat. La examenul de română eu am terminat testul cred că în prima oră și restul de o oră a fost ca să îl citesc în continuu și ca să retușez fiecare literă urâtă astfel încăt să fiu sută la sută că este lizibil.

Tudor: Eu unul nu am avut problema cu emoțiile. În schimb, eu am avut o problemă de la începutul clasei a VIII-a: mă grăbeam și nu citeam uneori bine un enunț și ziceam “Ei, asta e problemă de atenție, nu de neștiintă, pe asta pot să o mai lucrez.“ Deci acesta ar fi sfatul meu, ca de la început să se lucreze pe atenție, pentru că e foarte importantă.

Alice: Cred că a fost, cel puțin la mine, destul de multă presiune și din partea părinților, faptul că îmi spuneau că ar vrea să fac mai bine, să știu tot, asta m-a stresat putin și cred că ar fi trebuit să lucrez și la partea emoțională.

Ștefan: Eu pot să adaug ceva diferit, mai ieșit din comun. Eu luasem examenul de desen, apoi examenul acesta nu m-a mai deranjat așa de tare. Mi-aș fi dorit poate să nu mai fiu așa, ca o floare. Așa că pentru cei care vor să meargă la un liceu de artă le-aș spune că trebuie să se bazeze și pe matematică și română, chiar dacă este asigurată intrarea acolo prin testul de abilități. Poate vrei să te muți de la acel liceu, poate nu îți convine acolo și poate nu te va ajuta desenul atât de mult. Atunci ce faci? Trebuie gândit și la partea asta.

dl. Răzvan: Doar Școala Waldorf ar fi putut să mă învețe…..

Alice: Să aibă încredere în el.

Ștefan: Eu recomand această școală pentru că m-a făcut să gândesc mai liber și să văd lucrurile diferit, să îmi trăiesc copilăria.

Luca: Eu fără Școala Waldorf nu aș fi putut să îmi exprim opinia liber. La Waldorf, spre deosebire de ce simt acum la liceu, am simțit că fiecare opinie este luată în considerare de profesor și dacă nu ar fi fost ceva important și chiar “on point” raportat la subiectul discutat, măcar profesorul îți spunea ce nu este în regulă cu opinia, dar nu că este proastă.

Milan: Ștefan are perfectă dreptate, școala aceasta ne-a făcut să gândim mai liber. Mă uit în jur, la liceu. Oamenii aceștia nu au așa de multe preocupări și nu sunt așa de creativi. Probabil că nu au o comunitate cum am avut-o noi.

Maria: Eu voiam să spun că [școala Waldorf] m-a învățat să fiu curioasă. Am realizat acest lucru acum, când am intrat la liceu. Am colegi care învață mult peste materia pe care ne-o dă profesorul, dar realizez că ceea ce învață ei este pentru un punct în plus, nu pentru că sunt cu adevărat pasionați, nu par să fie curioși.

Miruna: Aș spune că m-a învățat cât de mult contează motivația și încrederea în propriile decizii și aș spune că școala a fost o mare parte din lecția aceasta, pentru că începeam să fiu foarte confuză, iar profesorii mi-au întărit încrederea și motivația să continuu, să nu renunț.

Tudor: La subiectul “Doar Școala Waldorf ar fi putut să mă învețe…..”, eu nu m-aș considera calificat să răspund, având în vedere că de când îmi pot aduce aminte, adică de la gradiniță, am fost la Waldorf… Așa că pot doar să compar cu ce văd în liceu. Dacă întrebarea era “De ce te-ai duce la Școala Waldorf?”, aici ar fi o mulțime de răspunsuri. Pentru început, lucrul care face diferența majoră dintre școala noastră și altele este faptul că respectul față de profesori este ceva ce se câștigă, nu ceva care se impune, în general nu este nevoie să fie impus deoarece între profesori și copii se creaza o conexiune, ceea ce cred că e cel mai mai important element. Și apoi sunt o mulțime de lucruri care se întâmplă: unde mai dai de Bazar, Carnaval, Sărbătoarea Verii, Sărbătoarea Recoltei, cântatul la flaut, făcut pâinică și pizza și salată de fructe în clasele mici, cusut, tricotat, toate activitățile pe care le făceam înainte?

Maria: Cred că Școala Waldorf te ajută să înțelegi că ești minunat, că ești o persoană inteligentă și inventivă, creativă, da, minunată în general, că ești importantă, că la Școala Waldorf oamenii te privesc și văd cine ești tu mai departe de rezultatul unei lucrări.

Luca: Waldorf, după părerea mea, este despre “de ce-ul?” din spatele faptelor, ideilor, teoremelor de la geometrie, să zicem. La Waldorf există un „de ce așa?” Și atunci te ajută să înțelegi cum au gândit oamenii și înainte, te ajută să percepi ideea.

Milan: Cu precizarea aceasta a lui Luca sunt de acord și vreau să spun că am și remarcat de mai multe ori că la școlile de stat este mai mult vorba despre „ce” și la noi este mai mult vorba despre „de ce?”.

Tudor: Încă un lucru care este important și care face diferența între școala noastră și altele, în afară de relația cu profesorii e acela că nu este pus accent pe conceptul de note până în clasa a VIII-a. Dacă faci un test prost, profesorul îți zice unde ai de lucrat, nu 5. Notele au existat în catalog, însă nu era acest stres, nota nu era ceea ce ne definea. Singurul motiv pentru care nu recomand cuiva să vină la Școala Liberă Waldorf e acela că liceul va părea mult mai trist decât zic oamenii!

Răzvan: Și totuși, un lucru bun la liceu ar fi…..?

Luca: Faptul că nu mă mai îngrijorez pentru examenul de capacitate! Clasa a IX-a la liceu este precum clasa a V-a la gimnaziu, nu te îngrijorezi de nimic, te distrezi, vorbești cu prietenii, mai ai câteva teste, dar asta este – este școala! Liceul este mai relaxant față de școala generală, după părerea mea.

Miruna: Mie mi s-a părut, într-un fel, interesant; schimbarea de colectiv este interesantă. Oamenii sunt noi, sunt din atât de multe locuri și sunt, pur și simplu, interesanți. Mi se pare că e mai multă libertate; cel puțin, eu mă simt mai liberă.

Alice: Da, poți să faci ce vrei tu, iar oamenii te consideră poate puțin mai matur decât atunci când erai la școală.

Maria: Liceul este o experiență bună doar pentru că mi se pare că te aduce într-o lume mai reală sau diferită, după Waldorf, care e ca un vis. După, te duci la liceu și te gândești: „Hmm, deci așa se trăiește!”. Deci e o experiență bună, pentru că te aduce la realitate.

Tudor: O realitate tristă.

Maria: Da, dar este o realitate și este bine că ești adus la realitate, pentru că nu poți să ai așteptarea ca toată viața să fie Waldorf, pentru că nu e; și e trist să crezi asta.

Tudor: Sfatul meu pentru începutul liceului este următorul (pentru că mi se pare că există această senzație că tot ceilalți se cunosc și că tu ești persoana nouă) dar de fapt nimeni nu se cunoaște cu nimeni: în general, colectivul e total nou și atunci e foarte important să faci primele mișcări, să te duci să vorbești cu oamenii, pentru că altfel lucrurile vor merge mult mai lent.

Miruna: Sfatul meu ar fi să fii adaptabil. Când ai oportunitatea să vorbești cu o persoană, chiar dacă nu pare că o să meargă, chiar dacă nu pare genul tău de persoană, du-te și vorbește cu persoana aceea, pentru că nu știi niciodată unde o să găsești un prieten nou. Fiecare oportunitate merită luată în considerare și, chiar dacă nu merge până la final, măcar se poate spune că ai încercat.