Pedagogia Waldorf se poate defini cel mai bine nu prin diferentele fata de un sistem sau altul, ci prin elementele sale specifice.

Pedagogia Waldorf porneste in demersul educativ de la intelegerea din perspectiva antropologica a dezvoltarii omului, punand mult accentul pe studiul etapelor de dezvoltare a copilului. Intelegand ce ii este specific fiecarei varste, pot fi intelese si nevoile fiecarei varste, iar instrumentele de lucru dezvoltate de aceasta pedagogie sunt menite sa raspunda acestor nevoi. Putem actiona in mod just asupra omului aflat la varsta copilariei daca avem in fata ochilor nu numai aceasta varsta, ci intreaga viata, in contextul unei cunoasteri adevarate a fiintei umane. Deci se poate spune ca aceasta pedagogie se lasa mai putin coplesita de imperativele pe care societatea le-a setat pentru educarea unor viitori indivizi apti de incartiruire in campul muncii, orientandu-se mai degraba catre nevoile reale ale copilului, ca fiinta unica si complexa. Se urmareste dezvoltarea deopotriva a gandirii, simtirii si vointei, urmarind a se a cultiva in mod echilibrat intelectul, capacitatile emotionale (afectivitatea) si practice (vointa). Prin modul de lucru cu copiii se apeleaza nu numai la intelectul lor, ci si la sentimentele lor si la dorinta lor de miscare, de faptuire, de lucru concret. De asemenea, la aceasta varsta copilul traieste in imagini si de aceea o povestire, un basm sau o pilda ii poate fi mult mai de folos decat o explicatie meticuloasa, savanta, obositoare. Eficacitatea demonstrata a invatarii prin joc face ca utilizarea sa sa fie din ce in ce mai raspandita, chiar si in sistemul de invatamant traditional. (Fireste, odata cu dezvoltarea in copii a proceselor de gandire logica si abstracta, modalitatea de predare se bazeaza mai mult pe intelect, punandu-se accentul pe partea cognitiva, care este, in continuare sprijinita de celelalte doua laturi – afectivitate si vointa.)

Cea mai mare importanta pentru educatia copilului pana la varsta de sapte ani o are calitatea educatorului, ce fel de om este, ce impresii poate sa primeasca copilul prin dascalul sau, faptul ca il poate imita sau nu. Pentru copilul mic, aflat inainte de schimbarea dintilor, lucrul cel mai important in munca educativa este OMUL.

Pentru copilul aflat in urmatoarea faza a dezvoltarii sale, dupa schimbarea dentitiei, este foarte important ca dascalii sa fie personalitati care, prin modul lor de a privi lumea, sa poata trezi fortele intelectuale si morale adecvate, insufland imboldul de a fi vazuti de catre copil ca un exemplu de urmat si ca o autoritate ce isi impune respectul prin modul sau de a fi.

 

In grupele de gradinita Waldorf exista o atmosfera de familie, ce deriva atat din modul in care este aranjata sala de grupa, continand si elemente ale universului casnic, cu care copilul este deja obisnuit (precum zona de bucatarie, casa papusilor si altele), din folosirea materialelor naturale (lemn, lut, ceara, lana, in, matase etc), din faptul ca sunt in aceeasi grupa si copiii mai mici, si mai mari, ca in familie (copilul trecand, pe rand, atat prin etapa de copil mai mic, de care alti copii mai mari au grija, cat si prin cea de copil mare, care, la randul sau, isi asuma responsabilitati pentru cei mai mici).

In pedagogia Waldorf ritmul este foarte important, este cel care le da copiilor sentimentul de siguranta si le transforma in obisnuinta unele actiuni. Copiii raspund puternic la ritm si ii ajuta prezenta ritmicitatii si regularitatii in viata lor. Ritmul antreneaza intreaga fiinta a copilului, nu doar componenta sa intelectuala. Este recunoscuta de toate sistemele antropologice corelatia stransa a ritmurilor biologice umane cu marile ritmuri diurne, lunare, anuale si cu cele conditionate de segmente specifice ale existentei: ritmurile de innoire a celulelor organismului, ritmurile organelor, ritmurile perioadelor de crize biografice. Bazandu-se pe aceasta cunoastere profunda a fiintei umane si a legaturilor indisolubile cu natura si cu universul, Rudolf Steiner, fondatorul pedagogiei Waldorf, si-a fundamentat sistemul pedagogic pe o respectare si o aplicare generala a ritmului in educatia armonioasa si sanatoasa a copilului. Pentru copii elementele de repetabilitate pot contribui decisiv la cresterea sanatoasa si robusta a organismului. Copilul isi creeaza niste jaloane clare intre care isi desfasoara existenta, care pot avea efecte pe toate planurile. Din aceste motive, in educatia Waldorf ritmul are un loc aparte, se accentueaza experienta ritmurilor orei, zilei, lunii, anului.

Un prim exemplu de aplicare a ritmului in activitatea zilnica in gradinita Waldorf este acela ca se tine cont de o alternanta necesara, ca intr-un proces de respiratie, intre momentele in care copiii primesc ceva (momente in care li se tranmite ceva si acumuleaza – inspiratia) si momentele in care ies in afara (sunt lasati sa exteriorizeze – expiratia). Daca aceste tipuri de actiuni nu sunt alternate in mod echilibrat copiii fie devin obositi, palizi, apatici, fie extrem de agitati.

Un alt exemplu ce tine de ritm si se reflecta in programul zilnic este ca fiecare zi are o activitate principala – de exemplu luni pictam, marti facem paine, miercuri modelam si asa mai departe. Copiii au o siguranta si predictibilitate in privinta programului si asta ii bucura si le da confort sufletesc.

O zi ar putea arata asa: cand vin copiii sunt intampinati si salutati pe rand de catre educatoare, apoi au o perioada de joc liber si adaptare. In functie de ziua saptamanii si de activitatea principala a zilei, ajuta educatoarea in pregatirea pentru activitatea ce urmeaza a se desfasura (de exemplu, framanta cu educatoarea aluatul pentru painea de mai tarziu). Dupa un moment de impartasire si aducere impreuna a copiilor, se ia masa, urmand apoi activitatea principala a zilei – sa spunem ca este vorba de coptul painii (activitatea este insotita de o poveste ce urmareste traseul de la bobul de grau pana la painea coapta si de cantec); copiii isi impletesc fiecare painicile lor, apoi ele sunt puse la copt si sunt consumate la masa de pranz. Dupa o mica gustare, copiii ies afara, ceea ce se intampla in orice sezon, pe orice vreme (daca se poate, fireste), copiii trebuind sa fie echipati corespunzator. La revenirea in clasa copiii pot avea jocuri ritmice, jocuri de rol, lucru de mana, gospodarit, euritmie, limba straina sau alta activitate. Apoi copiii sunt adunati pentru poveste, eventual insotita de teatru de masa sau marionete. Urmeaza masa de pranz, apoi copiii merg la programul de somn. Dupa trezire se ia gustarea de dupa-amiaza, apoi au din nou activitati de grup, joc liber, iesit afara. (Bineinteles, fiecare dintre aceste momente are cate un mic ritual, un cantec al educatoarei, un sunet la flaut sau altceva anunta pregatirea pentru o activitate, copiii stiu si raspund; de exemplu, copiii se prind intr-un fir si merg la cu un cantec la spalat pe maini, apoi ajuta la aranjarea mesei, dupa cum la sfarsit ajuta la stransul ei).

Pedagogia Waldorf cladeste in copii libertatea interioara, puterea de a merge catre lume cu bucurie, entuziasm si incredere. Un copil educat in sistem Waldorf de regula este mai increzator in fortele proprii, mai dezinvolt, este curios, are multe intrebari pe care le adreseaza si la care chiar asteapta un raspuns. Un element important in educatia Waldorf este ca se pune mult accent pe activitatile de grup, pe socializare si pe raportarea justa la ceea ce spun, fac sau simt ceilalti. De aceea copiii pot fi mai empatici si mai sociabili. De asemenea, accentul care se pune si pe prezenta artei in educatie ajuta copilul sa devina o fiinta intreaga, creativa si pluri-valenta si, pe termen lung, adaptabila si valoroasa in mediul profesional ales. Existenta multor activitati mestesugaresti cladeste in copil increderea ca el poate sa faca lucruri singur, cu mainile sale (de exemplu, in clasa a III-a, de exemplu, copiii construiesc singuri o casa!). In strainatate, copiii educati in sistem Waldorf sunt cautati la selectia facuta de centrele universitare si sunt apreciati ca profesionisti.

Copiii care au plecat dintr-un motiv sau altul din sistemul Waldorf spun ca nu prea le-a placut si ca au ramas cu o nostalgie pentru etapa Waldorf parcursa. Insa au avut resursele interioare de a se adapta, pastrand in suflet semintele rasadite (multi au continuat, de exemplu, sa cante la instrumetele muzicale studiate in scoala Waldorf, sau sa picteze).

Educatia nu inseamna doar procesul institutionalizat, doar partea ce se desfasoara la gradinita. De fapt, partea cea mai importanta a educatiei se desfasoara in sanul familiei. Prin faptul ca parintii ne incredinteaza cu emotie si framantari cel mai pretios dar pe care l-au primit, devenim partasi la un proces miraculos, in esenta, la devenirea fiintei umane. Pentru copil este extrem de important ca intre gradinita si familie sa existe o congruenta a valorilor, metodelor educative, sa existe comunicare si incredere. Daca in familie lucrurile se desfasoara intr-un fel, iar la gradinita in mod cu totul diferit, in copil se naste un conflict interior pe care el nu il poate gestiona. De aceea, la momentul alegerii gradinitiei, este foarte important ca parintii sa se documenteze, sa vada daca rezoneaza cu valorile promovate de pedagogia/gradinita pe care vor sa o urmeze copilul lor.

Ceea ce tine in viata o initiativa Waldorf este comunitatea de dascali, parinti si copii ce se formeaza in jurul gradinitei. Parintii Waldorf sunt foarte prezenti in viata gradinitei, atat prin contributia lor la atelierele de lucru in care pregatim, de exemplu, sarbatorile pe care le avem si in care confectionam jucarii sau invatam sa facem anumite lucruri, prin prezenta la intalnirile cu parintii, atat cele pedagogice, cat si cele administrativ-organizatorice, prin participarea la cursurile si atelierele pe care le organizam pentru parinti sau pentru parinti si copii sau prin prezenta la Scoala Parintilor, care este o forma de familiarizare cu anumite teme de interes pentru pedagogia Waldorf.

Sarbatorile in gradinita si scoala Waldorf sunt un prilej special de bucurie pentru copii, parinti si pedagogi. De exemplu, Sarbatoarea Recoltei este un moment de celebrare a bogatiei toamnei si al recunostintei pentru roadele pamantului. La aceasta sarbatoare de regula mergem intr-un loc frumos, in natura, si acolo facem must, coacem paine si placinte, facem o supa mare la ceaun, dansam si cantam impreuna. Copiii sunt incantati atat de activitati, cat si de faptul ca ii au aproape atat pe parinti, cat si pe pedagogi.

Un alt moment in care comunitatea de parinti este foarte aproape de scoala este Bazarul de Craciun. Copiii confectioneaza tot felul de lucrusoare pe care apoi le vand la Bazar (copiii mai mari chiar vand singuri, sub indrumarea discreta a educatoarei) si nu este bucurie mai mare pentru copil decat ca parintele sa cumpere exact obiectul facut cu migala de catre cel mic! Bazarul ne strange impreuna intr-un scop comun, ne aduna la atelierele de lucru, ne face sa ne bucuram de micile cadouase pe care le putem achizitiona.

Grupul de initiativa a luat fiinta in cadrul unei gradinite Waldorf, prima gradinita Waldorf particulara din tara, unde copiii nostri erau inscrisi. Acolo, alaturi de copii, am descoperit miracolul pedagogiei Waldorf, iar anii petrecuti in gradinita au fost atat de frumosi, au sadit atatea lucruri valoroase in copii si chiar in noi, ca parinti, incat ne-am dorit sa putem sa oferim in continuare copiilor un parcurs scolar in pedagogia Waldorf. Cativa parinti din gradinita, impreuna cu cateva cadre didactice, ne-am constituit intr-o asociatie, si incet-incet proiectul a inceput sa prinda contur si sa se materializeze. Acum scoala are clasele 0-IV, exista pe langa ea si o gradinita, iar de anul acesta in cadrul scolii va functiona si gimnaziul.

Ne dorim sa oferim copiilor un mediu educational armonios, in care copiii sa se simta iubiti si in siguranta, in care sa isi poata dezvolta potentialul. Cuvintele lui Steiner sintetizeaza cel mai bine misiunea noastra: ” Sa-i primim pe copii cu veneratie, sa ii educam cu iubire si sa-i trimitem mai departe in libertate.”