Cuvântul „euritmie” vine din grecescul „euruthmiā”, unde avea semnificaţia de ritmic şi armonios. Iar euritmia chiar aşa este, fiind adesea caracterizată ca „vorbire devenită vizibilă”. Euritmia este o artă care îmbină arta vorbirii, muzica şi teatrul şi care are un rol important în educaţia Waldorf. Euritmia este strâns legată de deprinderea scrisului, limbilor străine, muzicii, geometriei şi altor materii înrudite şi este utilizată ca un element complementar învăţării academice. Studiind euritmia, elevii învaţă dexteritatea mişcării, graţia, postura, echilibrul şi concentrarea. Îşi dezvoltă de asemenea un simţ pentru sunet şi spaţiu şi pentru armonie socială.

Chiar dacă fiecare componentă a euritmiei reprezintă o artă în sine, combinarea acestora lărgeşte şi îmbogăţeşte şi mai mult câmpul artistic al euritmiei. Deşi se pot folosi instrumente muzicale (mai ales pianul), este important să facem distincţia între euritmie şi dans, pentru că euritmia nu este un simplu dans, ci transpunerea muzicii şi versurilor în mişcare (muzică şi versuri care se văd).

Încă din vremuri îndepărtate, limbajul era frecvent legat de gesturi şi dans, iar mişcarea braţelor şi mâinilor, analizată cu atenţie, căpăta un înţeles de sine stătător, chiar mai expresiv decât vorbirea propriu-zisă. În zilele noastre, s-a păstrat doar ceea ce numim „limbajul corpului”, redus adesea la câteva gesturi stereotipe, însă la o analiză mai atentă, modul în care o persoană îşi mişcă braţele şi mâinile relevă adesea în profunzime natura persoanei respective.

În pedagogia Waldorf, euritmia este utilizată şi ca instrument care îi ajută pe copii să se familiarizeze şi să înţeleagă în profunzime (să transforme în experienţă somatică) elemente precum orientarea în spaţiu şi coordonarea, formele geometrice şi logica intrinsecă a acestora, ritmul şi proporţiile, polarităţile de orice fel, agilitatea picioarelor şi expresivitatea mâinilor, colaborarea şi coordonarea, simţul propriei prezenţe în spaţiu şi a prezenţei celorlalţi, un simţ profund al limbajului viu.

Elementele folosite în euritmie conform curriculum-ului Waldorf introduc progresiv mişcările specifice acestei arte, de la grădiniţă până la clasele din ciclul gimnazial: copiii mici sunt puşi în diferite situaţii din natură, exprimă prin mişcări soarele şi luna, animalele; în primele clase, fiecare copil are un loc pe cerc, mişcările sunt mai subtile, stau pe vârfuri, se mişcă în zigzag; pe măsură ce cresc, mişcările devin mai dinamice şi sunt mai bine controlate de către copii. Elementele euritmice sunt şi ele introduse treptat: mai întâi poveştile sunt exprimate în euritmie, apoi formele geometrice, fracţiile, spaţiul şi timpul aşa cum sunt utilizate în fizică etc. Euritmia leagă fapte, experienţe şi concepte, armonizând între ele gândirea, simţirea şi voinţa.

Euritmia este folosită şi în mod terapeutic, la fel ca muzica şi pictura, de exemplu (mişcările sunt uşor modificate, insistându-se pe relaţia dintre o anumită mişcare şi însănătoşirea unui anumit organ), însă rămâne în esenţă o artă, cu nimic mai prejos decât artele clasice, aşa cum sunt cunoscute acestea în accepţiunea generală.

Atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, euritmia reprezintă un exerciţiu fizic care ajută la dezvoltarea sănătoasă şi armonioasă şi care, în acelaşi timp, întăreşte voinţa şi purifică sentimentele.

L-V: 9:00-16:30
Program recepție: L-V 9:00 -16:00
Sună ocupat sau nu răspundem?
Dați-ne un email cu motivul pentru care ne contactați și numărul dvs. de telefon și vă sunăm noi!