Într-o zi un băiețel s-a dus la școală. Băiețelul era mic, iar școala era mare. Într-o dimineață când băiețelul se afla în clasă, învățătoarea le-a spus copiilor:
– Astăzi o să facem un desen.
“Grozav”, și-a spus băiețelul, căci îi placea foarte mult să deseneze. Știa să deseneze o mulțime de lucruri: lei și tigri, pui și vaci, trenulețe și vapoare. Și și-a scos cutiuța cu creioane colorate și a început să deseneze…

Dar învățătoarea a zis:
– Așteptați! Nu începeți încă!
Și a așteptat până când i s-a părut că toți copiii sunt pregătiți.

– Acum o să desenăm o floare, a zis învățătoarea.
“Grozav” s-a gândit băiețelul, căci îi placea să deseneze flori. Și a început să deseneze flori frumoase, și le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar învățătoarea le-a zis copiilor:
– Așteptați, vă voi arăta cum să colorați. Și a desenat o floare roșie cu o tulpină verde.
– Acum puteți începe! a zis învățătoarea.

Băiețelul a privit floarea învățătoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasă decât a învățătoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina și a desenat o floare ca cea a învățătoarei… Era roșie, cu o tulpină verde.

Într-o altă zi, când băiețelul intrase în clasă prin ușa din curte, învățătoarea le-a spus copiilor:
– Astăzi o să facem ceva din lut.
„Grozav”, a spus băiețelul, căci îi plăcea să lucreze cu lut. Știa să facă tot felul de lucruri din lut: șerpi și oameni de zăpadă, elefanți și camioane. Dar a așteptat până ce toți copiii au fost gata.

– Acum o să facem o farfurie, a zis învățătoarea.
„Grozav”, s-a gândit băiețelul, căci îi placea să facă farfurii de toate formele și mărimile. Și a început să facă farfurii de toate formele și mărimile. Dar învățătoarea le-a spus copiilor:
– Așteptați, vă arăt cum se face! Și le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă.
– Așa! Acum puteți începe! a zis învățătoarea.

Băiețelul s-a uitat la farfuria învățătoarei și apoi la ale sale. Îi plăceau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adâncă a învățătoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Și-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de argilă din care a făcut o farfurie adâncă și mare ca cea făcută de învățătoare. Și foarte curând băiețelul a învățat să aștepte și să privească și să facă lucruri că cele făcute de învățătoare, și foarte curând n-a mai făcut nimic de unul singur.

Și s-a întâmplat într-o zi că băiețelul și familia lui s-au mutat într-o altă casă, într-un alt oraș.

Și băiețelul a trebuit să meargă la școală. Trebuia să urce niște trepte înalte și să meargă de-a lungul unui coridor lung până ajungea în clasa lui.

În prima zi de școală învățătoarea le-a zis copiilor:
– Astăzi o să facem un desen!.
„Grozav”, a zis băiețelul, și a așteptat să-i spună învățătoarea ce să facă… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasă. Când a ajuns lângă băiețel i-a spus:

– Tu nu vrei să desenezi?
– Ba da! a zis băiețelul. Ce desen facem?
– Nu știu până nu-l faci, a zis învățătoarea.
– Cum să-l fac? zise băiețelul.
– Cum îți place ție! răspunse ea.
– Să-l colorez cum vreau eu? a mai întrebat băiețelul.
– Cum vrei tu! a fost răspunsul ei. Daca toți ați face același desen și l-ați colora la fel, de unde aș ști care este desenul fiecăruia?
– Nu știu! zise băiețelul.

Și a început să deseneze o floare roșie cu o tulpină verde…