Deși în limbajul comun eficacitatea este văzută a fi sinonimă cu eficiența, este o diferență între acestea. Eficacitatea este definită de Dicționarul explicativ al limbii române[1] ca fiind calitatea de a produce efectul așteptat. Eficiența este capacitatea de a produce efect. Ești eficient îndeplinind o sarcină, importantă sau nu, în cel mai rapid și economic mod. Ești eficace atunci când sarcina pe care o îndeplinești te apropie de obiectivele tale (efectul așteptat).

Această distincție deschide o temă mare: «Care este, de fapt, efectul așteptat al educației?»

Așa cum arată prof. M. Căpraru în articolul său «Nimeni nu s-a născut adult. Despre învățământul obligatoriu”[2], scopul introducerii învățământului de masă obligatoriu a fost acela de a produce indivizi disciplinați care să poată îndeplini anumite sarcini sociale pe care statul le stabilește în funcție de obiectivele sale. Dacă stăm să observăm puțin lucrurile din perspectivă istorică, acest aspect nu s-a schimbat prea mult – școala trebuie să producă indivizii care să fie capabili să sustină angrenajul economic de mâine.

Totuși, «[a]-i acorda copilului o educaţie adecvată nu înseamnă numai a-l ajuta să se integreze respectivelor condiţii culturale, economice şi sociale. Educaţia într-o lume care se transformă de la o zi la alta într-un ritm ameţitor, impune părinţilor şi pedagogilor întrebarea: cât de creativi, independenţi, liberi şi plini de iniţiativă pot deveni tinerii prin intermediul educaţiei şi al şcolii? Cum învaţă ei să întâmpine noul cu flexibilitate?»[3]. Așa cum arată și titlul acestei lucrări citate aici („Educaţie pentru libertate – pedagogia lui Rudolf Steiner„), pedagogia Waldorf se definește ca fiind educarea copilului spre a deveni omul liber interior, dezvoltat pe măsura potențialului său. Fondatorul acestei pedagogii, Rudolf Steiner, arăta: «Să nu se întrebe: ce trebuie omul să ştie şi să poată face în folosul orânduirii sociale existente, ci ce există ca predispoziţie în om şi ce putem dezvolta în el? Atunci va fi posibil să i se furnizeze orânduirii sociale forţe mereu noi din generaţia în creştere. Atunci, în această orânduire va trăi mereu ceea ce fac din ea oamenii compleţi care se integrează; nu va face însă nimeni din generaţia în creştere numai ceea ce organizarea socială existentă vrea să facă din ea.»[4]

Un mod tradițional de a privi asupra eficacității unei școli l-a reprezentat criteriul rezultatelor școlare atinse de elevi. Deși acesta nu vizează decât un aspect din ceea ce trebuie să fie individul format de o școală, ne vom opri puțin asupra unor statistici referitoare la ratele de promovare obținute la examenul de bacalaureat, în perioada 2009-2016. Datele referitoare la Liceele Waldorf din România au fost preluate din Raportul Consiliului director al Federației Waldorf din România pentru perioada mai 2016 – aprilie 2017 și confruntate cu datele ce se găsesc pe pagina de internet dedicată examenelor de bacalaureat a Ministerului Educației, care este sursa și pentru statisticile referitoare la rata de promovabilitate pe țară.

(apasati pe imagine pentru a o vedea marita)

 

 

Un aspect important în determinarea eficacității metodelor de învățământ poate fi acela al valențelor formative ale acestora. Ele doar informează sau formează? Cum se dezvoltă personalitatea elevului în contextul folosirii acestor metode? Se spune adesea că școlile Waldorf sunt instituții de dezvoltare personală destinate copiilor.

Dacă însă apreciem oamenii după realizările lor, după ceea ce fac, este poate de interes să vedem ce au realizat copiii școlarizați în alternativa Waldorf, ce au devenit acești copii la vârsta adultă. Sunt multe surse pe internet de „alumni” (foști elevi) Waldorf și aflăm că ei au devenit de la scriitori la oameni politici, de la actori la profesori universitari, până la meseriași, funcționari etc.[5]

Însă cele mai relevante sunt sudiile longitudinale efectuate de Research Institute on Waldorf Education, care acoperă o perioadă de peste 60 de ani de învățământ Waldorf, din Statele Unite ale Americii. Prin aceste studii, cercetătorii de la Research Institute on Waldorf Education au încercat să determine gradul de succes pe care absolvenții Waldorf îl au în viața lor adultă.[6]  Studiul face o cercetare complexă asupra „succesului” absolvenților, luând în considerare aspecte ce țin de parcursul lor academic (instituții de învățământ superior urmate, titluri știintifice obținute etc.), impresii despre elevii Waldorf de la profesorii universitari, profesia îmbrățișată, timpul petrecut în aceeași profesie, impresii despre elevii Waldorf de la angajatori, implicarea socială și culturală, statut marital/familial, implicarea în educația copiilor, valori susținute și cultivate, experiența generală de viață, sănătate. Studiul, bazat pe un eșantion de aproximativ 550 de participanți, sugerează că majoritatea absolvenților Waldorf (din Statele Unite) au niște caracteristici comune, din care trei sunt predominante:

-absolvenții Waldorf pun preț pe faptul de a gândi pentru tine însuți și de a-ți pune ideile în practică; pun preț pe și practică învățarea continuă și au un simț estetic dezvoltat;

-absolvenții Waldorf pun preț pe relațiile umane de durată și caută oportunitatea de a fi de ajutor altor oameni (sunt înclinați să pună nevoile altora mai presus de nevoile proprii);

-absolvenții Waldorf simt că sunt ghidați de o instanță morală interioară care îi ajută să navigheze prin încercările și tentațiile vieții profesionale și private. Aduc în profesia pe care au ales-o principii etice înalte.

Autorii studiului au realizat, pe baza interpretării rezultatelor obținute, un profil al absolventului Waldorf „tipic”:

– După absolvirea liceului Waldorf, urmează facultatea (94%).

– Sunt licentiați în arte/științe umaniste (47%) sau în științe realiste/matematică (42%).

– Sunt încrezători în ei înșiși și pun mare preț pe stima de sine (94%).

– Pun mare preț pe exprimarea verbală (93%) și pe gândirea critică (92%).

– Au un grad ridicat de conștiinciozitate în a face relațiile să meargă, atât acasă, cât și la serviciu.

– Sunt extrem de satisfăcuți de alegerea făcută în privința ocupației pe care o practică (89%).

– Pun mare preț pe relațiile interpersonale (96%).

– Pun mare preț pe toleranța față de alte opinii (90%).

– La serviciu sunt cel mai mult preocupați de principiile etice (82%) și pun preț pe a ajuta pe ceilalți (82%).

 

Din același studiu rezultă că părerea absolvenților Waldorf este că educația Waldorf i-a ajutat cel mai mult la dezvoltarea capacităților lor creative, la dragostea pentru învățare, la capacitatea de a se exprima pe sine, la a fi interesați de puncte de vedere diferite față de cele proprii și la abilitatea de a lucra împreună cu alții.

 

O astfel de cercetare nu există cu privire la învățământul Waldorf din România. Anumiți cercetători s-au oprit asupra modului în care copiii școlarizați în Waldorf se adaptează la școala tradițională, și iată concluziile: „Cum se adaptează un copil care a studiat în clasele primare într-o şcoală Waldorf la o şcoală tradiţională? Alternativa Waldorf include toate ciclurile de învăţământ: preprimar, primar, gimnazial şi liceal şi este de dorit ca toţi copiii înscrişi să parcurgă toate ciclurile în alternativă, pentru a asigura coerenţa educaţională. S-a luat în calcul totuşi posibilitatea transferării copiilor în şi din învăţământul tradiţional şi de aceea la fiecare final de ciclu de învăţământ elevii ajung să deţină şi volumul de cunoştinţe impus pentru cei din învăţământul tradiţional. Din semnalele pe care le avem, nu au fost probleme de adaptare. S-au apreciat spontaneitatea, creativitatea, fantezia, gradul sporit de implicare al elevilor veniţi din instituţiile Waldorf, dar şi independenţa şi o anumită tendinţă de a cere să fie trataţi corect de către profesori. Există şi cazuri de elevi/părinţi care au optat pentru învăţământul tradiţional, la un moment dat, dar după câteva luni au solicitat reprimirea copilului lor la Waldorf. ˮ[7]

 

Se poate spune că:

– orientarea copilului spre social,

– înzestrarea acestuia cu abilități sociale indispensabile vieții adulte (cu tot ce presupune aceasta – exercitarea unei profesii, clădirea unei familii, stabilirea de relații sociale, deschiderea spre problemele societății în care trăiește),

– insuflarea dorinței și bucuriei învățării permante, care nu se oprește în școală, ci continuă pe parcursul întregii vieți,

– dobândirea capacității de făptuire, de a transpune în faptă ideea și de a transforma lumea cu puterea sa creatoare,

sunt privite ca „efect așteptat” în pedagogia Waldorf în termeni de eficiență. Obiectivele pedagogiei Waldorf în raport cu copiii nu se opresc la perspectiva unilaterală dată de acumularea de cunoștințe (deși și asimilarea unui conținut cognitiv cât mai vast este un efect urmărit, iar în privința acestuia grăiesc, poate, statisticile mai sus pomenite), ci sunt mult mai largi și privesc spre omul în formare – spre copil, ca spre o ființă unică și complexă, cu particularități și nevoi specifice vârstei, nevoi pe care pedagogia trebuie să le înțeleagă și cărora trebuie să le răspundă prin instrumente adecvate.

 

(extras din lucrarea „Stimularea comportamentului pro-social al copiilor prin utilizarea metodelor activ participative în pedagogia Waldorf„, Daniela Lina, Brasov, 2017)

[1] Dicționarul explicativ al limbii române, Ed.Univers Enciclopedic, București, 1996

[2] http://www.contributors.ro/dezbatere/nimeni-nu-s-a-nascut-adult-despre-învățământul-obligatoriu/

[3] Frans Carlgren, Arne Klingborg – Educaţie pentru libertate – pedagogia lui Rudolf Steiner – Ed. Triade, Cluj 1994

[4] http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA024/GA024_04.html

[5] http://thewaldorfs.waldorf.net/home.html, http://www.journeyschool.net/waldorf-school-graduates/, https://www.youtube.com/watch?v=js_8EfdPpp0

[6] http://www.journeyschool.net/wp-content/uploads/Waldorf_Graduates_Gerwin_Mitchell.pdf

[7] „Punți de trecere între învățământul tradițional și cel bazat pe modele pedagogice alternative în sistemul românesc de învățământˮ, coordonare: dr. Monica Cuciureanu, editare: Institutul de Științe ale Educației, București, 2011, p. 41.