Nimanui nu-i place sa fie tratat doar ca parte a unei multimi. Ne simtim respectati de-abia atunci cand ne sunt ascultate parerile, ne este acceptat felul de a fi, ne putem exprima liber. Dar, la randul nostru, descoperim adeseori ca nu este simplu sa incerci sa iei ce-i mai bun din fiecare om, sa nu judeci, sa nu clasifici, sa accepti diversitatea si sa incerci sa intelegi ce-l defineste si ce-l motiveaza pe fiecare.
Un element esential in pedagogia Waldorf este tocmai abordarea fiecarui copil ca fiinta unica – educatie individualizata, ca opusul educatiei in masa. Lucru nu tocmai simplu, tinand cont ca aceasta educatie, mai ales in primii ani, se bazeaza foarte mult, in afara familiei, pe un singur om: educatorul, si apoi invatatorul.
Veti spune poate: si dascalul e un om ca toti oamenii, cu problemele lui, cu firea lui, nu se poate adapta la fiecare copil. Si totusi, straduinta dascalului Waldorf se indreapta in primul rand spre cunoasterea fiintei umane, a copilului si spre gasirea caii de comunicare sufletesti cu fiecare copil in parte, esentiala in procesul de predare si educare.
Un punct de pornire pentru a intelege un om, copil sau adult deopotriva, este intelegerea temperamentelor, pentru ca desi fiecare om ne intampina cu personalitatea sa unica, in esenta, se pot distinge patru temperamente de baza. Ceea ce primim de la stramosi prin gene si natura, combinat cu inzestrarea spirituala a fiecaruia (talente, predispozitii, calitati etc.) si influentat de mediul in care crestem si traim, defineste temperamentul fiecaruia.
De temperament se leaga modul in care simtim, modul in care gandim, lucrurile pe care ni le dorim, viata noastra interioara, modul in care relationam cu cei din jur si multe alte caracteristici umane. Iar cunoasterea temperamentelor promoveaza toleranta, imbunatateste relationarea, vindeca individualismul, cultiva dezvoltarea personala si ajuta oamenii sa-si atinga mai usor potentialul maxim.
Esenta fiecarui temperament poate fi descrisa astfel:
Melancolicul
Rezistent ca o stanca si statornic ca pamantul.
Strans legat de pamant.
Rezistent si incapatanat, dar si de incredere si linistitor.
Functioneaza pornind de la o ordine complexa care urmeaza anumite reguli si legaturi interioare si care creeaza un sistem armonios si bine structurat.
Flegmaticul
Ca un rau, linistit si misterios; poate parea curgator si lin din afara, dar poate avea o viata interna extrem de bogata.
Dezvolta mai greu o vointa puternica.
Are o viata interioara extrem de bogata si este, adesea, neinteles. Poate fi considerat incapatanat, timid, egoist, nesigur, rece sau incet, dar dupa o analiza mai atenta a vietii sale interioare ar putea fi caracterizat mai degraba ca voluntar, introvertit, calm, introspectiv si „curgator”.
Sangvinicul
Nelinistit ca un fluture si schimbator ca anotimpurile.
Se aseamana cu zefirul si cu fluturii.
Condus de sistemul nervos; raspunde la senzatiile din jurul sau. O persoana cu ritm propriu, „cu anotimpuri”, dar care poate raspunde extrem de bine ritmului din jurul sau.
Extrem de influentat de oamenii din jur (mai ales de cel mai apropiat), de mediul in care traieste, de vreme si alti stimuli externi. Adesea fie stimulat prea mult, fie prea putin, trebuie sa caute echilibrul si sa fie sprijinit in acest sens.
Colericul
Vibrant ca focul.
Cunoscut pentru ego-ul (exprimat fizic prin sistemul circulator) puternic si asertiv.
Descris adesea ca insistent, egoist, lacom, zgomotos, plictisitor si auto-centrat.
Pentru cei care ajung sa-l cunoasca este doar ferm, cu respect de sine, voluntar, fara limite, vibrant, entuziast si hotarat.
Nu se poate spune ca unul e mai bun decat altul, pentru ca toate elementele din care sunt creati sunt la fel de importante, iar studiul acestora, asa cum am mentionat, este menit in primul rand sa permita o mai buna intelegere si acceptare a celuilalt.
Sa luam mai intai dascalul. Felul de fi al acestuia isi va pune o amprenta extrem de profunda asupra copilului pe care il educa.
Un dascal melancolic poate fi mult prea preocupat de sine, ceea ce pentru copil poate duce la interiorizarea starilor sufletesti, neexprimarea acestora. La nivel fizic, acest lucru se transpune in ritmul neregulat al respiratiei si circulatiei sanguine.
Un dascal flegmatic dominat de temperamentul sau, care lasa lucrurile la voia intamplarii, nu stimuleaza „mobilitatea interioara” a copilului. Acesta nu poate fi suficient de receptiv la nevoile copilului, la nevoia sa de exteriorizare, lucru care poate duce mai tarziu, chiar si in viata adulta, la nervozitate, neurastenie si alte stari similare.
Un dascal sangvinic este receptiv la tot felul de impresii (o pata de cerneala, susoteala copiilor sau alti stimuli), care de fapt nu-i fac o impresie adanca. In copil, acest temperament al dascalului se poate transpune in lipsa de vitalitate, a unei vointe proprii, a bucuriei si exuberantei.
Un dascal coleric, care lasa frau liber acestui temperament, poate fi extrem de vehement si poate sa actioneze coleric, prin actiuni pe care mai tarziu sa le regrete. Un copil poate simti teama in preajma unui dascal coleric. Si sa nu uitam ca in primii ani de viata, pana la schimbarea dentitiei, copilul simte totul mult mai intens, este ca un mare organ de simt, deci influentele si teama pot fi extrem de puternice.
Astfel, o data in plus, dascalul trebuie sa se autoeduce, sa inteleaga influenta temperamentului, caracterului si structurii sale sufletesti asupra copiilor si sa o limiteze sau sa o transforme intr-o influenta pozitiva. Rudolf Steiner spunea ca: „In relatia dintre dascal si elev trebuie sa ia nastere un raport asemanator cu cititul”. Nu este suficient sa stii literele si cum se leaga acestea intre ele, trebuie sa inveti sa descoperi sensul din spatele cuvintelor. Notiunile si ideile logice trebuie transpuse artistic pentru a ajunge la sufletul copilului.
Dar cum actioneaza temperamentul in copii? Cum ii crestem si cum ii educam tinand cont de temperamente? Cum ii putem ajuta sa domine trasaturile prea puternice care deriva din temperament? Care sunt pericolele unui temperament extrem?
(va urma)