Acest articol a fost preluat prin amabilitatea Doctorului Stephen Cowan din aceasta sursa.

 

Dupa 25 de ani de practica pediatrica si dupa ce am ingrijit mii de copii, am remarcat cateva tipare care mi-au oferit o viziune mai profunda asupra sanatatii. Iata  cateva dintre aceste lectii valoroase:

 

1. Cresterea si dezvoltarea copilului nu sunt o cursa

In ziua de azi suntem intr-o cursa continua pentru dezvoltare. Intr-o lume mecanizata, post-industriala, a vitezei si eficientei, am uitat ca viata este un proces de maturizare. Ca sa obtii fructe bune, trebuie sa dezvolti radacini adanci. Fii atent pe ce teren cultivi viata copilului tau: fa o plimbare cu copilul, mananca cu copilul, joaca-te cu el, spune-i o poveste despre experientele tale din copilarie.

 

2. Crearea traditiilor de familie dezvolta radacini puternice si o viata sanatoasa

Acest lucru necesita timp si exercitiu. Traditiile personale sunt sacre, pentru ca promoveaza schimburi care intaresc legaturile de dragoste si intimitate si dezvolta acel tip de incredere care il va conduce pe copilul tau in lume.

 

 3. Crestem in cicluri

Exista un ritm si un puls in viata fiecarui copil – uneori rapid si intens, alteori incet si linistit.  Asa cum fiecare primavara reinnoieste sentimentul de apreciere a vietii, fiecare etapa din viata unui copil este un timp pentru noi descoperiri si experiențe uimitoare. Pana la urma, invatarea nu este doar un proces de acumulare de noi informatii. Este un proces de transformare a ideilor proprii, si uneori este nevoie sa uitam pentru a putea avea o alta perspectiva.

Sa crestem in cicluri inseamna ca nu avem doar o singura sansa pentru a invata ceva. Aceeasi lectie ni se va oferi din nou si din nou, pe masura ce trecem prin anotimpurile vietii. Exista o profunda iertare in acest mod de a intelege copilaria, fapt care consider ca le permite parintilor sa se elibereze de sindromul de „a face totul cum trebuie” din prima.

 

 4. Incurajarea nu e acelasi lucru cu indulgenta

Nu avem misiunea sa crestem mici regi si regine. Regii nu se descurca bine in societatea de azi. Studii recente au aratat ca indulgenta slabeste, de fapt, puterea copilului de a supravietui, reduce motivatia si diminueaza sentimentele de reusita.

Incurajarea inseamna sa acorzi incredere copilului tau, nu sa faci lucruri pentru el. Sa creezi un context de sprijin care sa deschida o cale, fara sa iti impingi copilul pe ea. Dragostea neconditionata este structura care incurajeaza copilul sa isi asume riscuri, sa experimenteze si sa greseasca fara sa fie judecat. Uneori, a fi o prezenta incurajatoare in viata copilului tau inseamna a sta un pas in spate, a-i da o mana de ajutor plină de grija daca situatia o cere, dar pastrandu-ti mereu increderea in ingeniozitatea sa nativa.

Exista spatiu in incurajare. Pe de alta parte, indulgenta limiteaza libertatea, accentuand nejustificat simtul unui copil cu privire la ce este indreptatit sa obtina si reducand rabdarea necesara  pentru a trece peste obstacole, atunci cand nu obtine imediat ce doreste. Indulgenta duce la o gandire limitata.

 

5. Testarea limitelor  este o practica spirituala, iar copii sunt indrumatorii nostri spirituali

Nu ai nevoie de un pelerinaj spiritual costisitor ca sa devii iluminat. Micul tau mentor spiritual este chiar in fata ta, oferindu-ti gratis intelepciune veritabila!

Copiii ne urmaresc fiecare miscare cand sunt mici, analizand orice inconsecventa, in incercarea de a patrunde valtoarea lumii inconjuratoare. Si ne vor trage la raspundere. Cand un copil te enerveaza, adu-ti aminte: sunt provocarile tale, nu ale lui. Fa-ti timp sa auzi ceea ce copilul incearca sa te invete. Unul dintre secretele talentului de a fi parinte este dorinta de a te transforma din dragoste pentru copilul tau. Daca ai puterea de a-ti recunoaste propriile limite, ajungi la o constienta de sine mai profunda, care actioneaza si in tine si in copil.

 

6. Un simptom este modul corpului de a spune ca ceva trebuie sa se schimbe

Medicina corecta vrea sa afle ce incearca simptomul sa realizeze. Nu doar sa il suprime. Corpul nostru are propria inteligenta si totusi atat de multa publicitate pentru farmaceutice incearca sa ne convinga ca e ceva in neregula cand avem simptome. O mare parte din pregatirea mea medicala a fost centrata pe inlaturarea simptomelor, ca si cum acestea ar fi fost adevarata problema. (Acest lucru este ca si cum i-ai spune corpului sa taca din gura. E nepoliticos!) Nu avem incredere in inteligenta corpului nostru. Gandim prea mult si tindem sa ne temem de senzatiile propriului corp.

Dar copiii m-au invatat ca nu simptomele ca febra sunt problema. Ceea ce cauzeaza febra poate fi o problema, dar temperatura este un simplu mod prin care corpul incearca sa faca fata situatiei.

Sa luam, de exemplu, copilul cu febra. Ce alte simptome are copilul? Daca este jucaus, poate nu e nevoie sa suprimam febra. Corpul incearca sa produca caldura metabolica pentru a mobiliza sistemul imunitar. Pentru a-l ajuta in acest proces, puteti sa ii dati fluide calde (nu reci), pentru a nu se deshidrata, precum si mancaruri hranitoare, cum ar fi supele, pentru a alimenta focul.

 

7. Fii pregatit

Singura fraza din juramantul cercetasilor care mi-a ramas intiparita in minte din copilarie a fost „Fii pregatit”. Aceasta este o stare de pregatire care poate fi alimentata de incredere sau de teama.

In prezent practic ceea ce se numeste „medicina preparatorie”, mai degraba decat „medicina preventiva”, astfel incat imbolnavirea sa nu fie vazuta ca un semn al esecului. A fi sanatos nu inseamna ca nu te imbolnavesti niciodata. Viata este o calatorie cu suisuri si coborasuri, iar viata copilului in crestere este o contiuna stare de flux. Un sistem imun flexibil este acela care invata cum sa se imbolnaveasca si cum sa se faca bine. Traiul unei vieti prea curate ne priveaza de informatia necesara pentru a fi pe deplin pregatiti sa ne revenim.

Decat sa traim cu teama bolilor, putem adopta cai naturale prin care ne putem ajuta copiii sa-si revina repede si eficient dupa boala: o nutritie sănătoasă, hidratare, probiotice, odihna si miscare. Dar ce e cel mai important? Decat sa te concentrezi pe cat de des se imbolnaveste copilul, mai bine sarbatoresti fiecare insanatosire.

 

8. Insanatosirea dureaza

Cea mai „alternativa” medicina pe care o practic in prezent consta in a avea rabdare. Ca si societate, suntem dependenti de rezolvarile rapide, pentru ca nu mai avem timp sa fim bolnavi. Ca si doctor, am fost instruit sa fiu un pompier erou, care rezolva urgentele rapid si eficient.

In urgente, medicamente foarte puternice sunt necesare pentru a salva vieti, dar cele mai multe probleme de sanatate in copilarie nu sunt urgente. In aceste situatii este necesar ceva mai mult decat o medicatie puternica pentru insanatosire: este nevoie de timp. Sunt constient ca a-ti lua o zi libera de la munca pentru ca un copil a fost trimis acasa cu guturai poate adauga stres vietilor noastre si asa stresante. Dar copiii m-au invatat ca si vindecarea este un fel de proces de dezvoltare, care are etapele proprii.

Daca nu acordam suficient timp pentru vindecare, ne privam copiii de etapele necesare de care au nevoie pentru a invatasa dezvolte o sanatate durabila. Daca acordam timp suficient insanatosirii, boala devine o calatorie plina de descoperiri, nu o simpla destinatie; incepem sa vedem sanatatea si boala ca doua fatete ale aceleiasi monede.

 

9. Secretul vietii este sa inveti sa te desprinzi

Viata este un proces constant de detasare. Situatiile impinse peste punctul lor culminant se transforma in altceva. Asa cum primavara face loc verii, asa si fiecare etapa de dezvoltare este un proces de desprindere. Taratul de-a busilea se transforma in mers. Ganguritul se transforma in vorbire. Copilaria se transforma in adolescenta. Inspirand, vei expira. Mancand, vei elimina.

Fiecare anotimp, fiecare etapa, fiecare ritm marunt al vietii noastre implica desprinderea. Acest lucru ne permite sa scapam de ceea ce nu avem nevoie, ca sa facem loc informatiilor noi in viata noastra. A invata sa te detasezi nu este intotdeauna usor si fiecare copil are propriul stil si ritm de adaptare. Natura favorizeaza diversitatea. Nu uitati sa va bucurati de individualitatea copilului dumneavoastra. Despre asta este vorba in cartea mea „Copilul foc, copilul apa”.

Probabil cel mai important mod de detasare invatat de la copii vine din joaca acestora. Joaca inseamna detasare de orice inhibitie; ne elibereaza si ne permite sa nu ne luam prea mult in serios.

 

10. Ai incredere in tine: tu esti expertul in cresterea copilului tau

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le transmit noilor parinti este cum sa aiba incredere in ei insisi. Nu exista moment mai nesigur decat atunci cand un copil vine pe lume. Se astepata de la noi sa stim tot si totusi simtim ca nu stim nimic. Dar copiii m-au invatat ca aceast nestiut-de-nimic poate fi o reala oportuntiate sa iti deschizi fortele intuitiei.

Cresterea constienta a copiilor incepe ascultand viata copilului, cu sufletul deschis, fara frica sau panica. Studiile au aratat ca intuitia unei mame este mai puternica decat orice test de laborator in detectarea problemelor. Din pacate, in ziua de azi suntem coplesiti cu atat de multa informatie infricosatoare, incat abilitatea noastra de a ne asculta intuitia este afectata. (Ganditi-va doar la un doctor care se poarta ca si cum ti-ar cunoaste copilul mai bine decat il cunosti tu!)

Fii atent la ce vrea sa-ti spuna bebelusul tau. Uita-te in ochii lui. Imagineaza-ti ce inseamna sa fii constient de lume inainte de a putea vorbi, inainte de a cunoaste toate aceste etichete care ne sperie si care impart totul in bine sau rau. Bebelusii nu au inamici. Asta inseamana sa vezi de la sursa.  Este ceea ce budistii Zen numesc „mintea incepatorului”. Priveste atent cum respira bebelusul tau cu burtica. Este respiratie Qigong. Opreste-ti gandurile pentru un moment si incearca sa respiri la fel. S-ar putea sa gasesti astfel raspunsurile de care ai nevoie.

 

11. Priveste pe termen lung. (Pentru ca e usor sa fii prins in mrejele unei probleme, in special la ora 2 dimineata.)

Dupa ce am vazut cum mii de copii se transforma in adulti, ceea ce uneori pare un lucru grav la un bebelus de 4 luni sau la un copil de 14 ani, s-ar putea sa nu fie decat o problema minora. Copii m-au invatat sa am o viziune pe termen lung a vietii. Cand ne dam un pas inapoi si vedem imaginea de ansamblu a vietilor noastre, decoperim intelepciunea si compasiunea.

 

Stephen Cowan, doctor, asociat al Academiei Americane de Pediatrie, este un specialist in pediatrie, cu 25 de ani de experienta clinica in lucrul cu copii. Detine o specializare secundara in puericultura si este acreditat in acupunctura la New York. Este membru al Comitetului AAP pentru copii cu dizabilitati si membru al Academiei Americane de Acupunctura Medicala. Este fondatorul Centrului Westchester pentru familii holistice, in cadrul caruia ofera evaluari holistice si tratamente pentru copii. De asemenea, consulta pacienti la Shen Center in NYC. A sustinut prelegeri internationale privind abordarile alternative ale problemelor de sanatate ale copiilor. Este autorul cartii „Copilul foc, copilul apa” si a contribuit la scrierea mai multor carti privind abordarea holistica a conditiilor de crestere a copiilor. Este specializat in diagnosticarea si tratamentul pediatric al problemelor precum deficitul de atentie, spectrul tulburarilor autiste, migrene, sindromul Tourette, astm si alergii. Intelegerea copilului ca o parte iterconectata a familiei si a mediului este un punct central in practica sa. Aceasta abordare respecta uniunea dintre minte, trup si suflet si promoveaza o intelegere mai profunda a sanatatii.